Copilul care crește fără tată. Divorțul sau decesul unui părinte lasă în urmă o familie monoparentală care urmează să treacă printr-o serie de etape si de provocări.
Din păcate, indiferent de eforturile depuse, familia monoparentală nu poate îndeplini aceleași roluri ca și cea biparentală. Când am divorțat, eram convinsă de faptul că o să fiu și mamă si tată pentru Maria, într-o măsura potrivită. Simțeam că nu o să fie ușor dar pentru că îmi plac provocările, m-am înarmat cu energie și am pornit la drum. Pe parcurs, mi-am dat seama că nu poți să înlocuiești rolul părintelui lipsă dar poți să fii un om informat care caută în permanență soluții.
Dat fiind faptul că peste 90% din cazurile de divorț, în România, copilul rămâne la mamă, vorbim în special despre copilul care crește fără tată.
Psihologii spun că fetițele care cresc fără un tată implicat în viața lor, sunt timide și se simt rușinate în prezența unui băiat. Așa a fost și Maria mea o perioadă. Se juca numai cu fetele și când apărea un băiat în peisaj, se retrăgea ușor. Apoi a apărut sentimentul de inferioritate față de celelalte fetițe. Punctul culminant al acestui sentiment a fost la primul ei spectacol de teatru. Pentru că tatăl ei nu a fost prezent, Maria a început să plângă și m-a întrebat de ce nu are și ea un tată ca x si y, implicat și mereu aproape.
Sunt momente foarte sensibile în care trebuie să ne alegem bine cuvintele și să știm ce avem de făcut. Îmi aduc aminte ca am luat-o în brațe și i-am spus că o iubesc, că este cea mai talentată și mai frumoasă fetiță pe care o cunosc. A fost ziua când a oferit și primul autograf unui băiețel. Era atât de emoționată, că a uitat pe moment de lipsa tatălui. Prezenta unui tată susținător, răbdător și atent, modelează comportamentul fetiței și contribuie la echilibrul ei ca viitor adult și femeie. Fetița de astăzi este femeia de mâine care urmează să își aleagă partenerul în funcție de ce a învățat din comportamentul din partea tatălui.
Am dezvoltat acest subiect cu câțiva psihologi, inclusiv cu psihoterapeutul Mariei și am adunat câteva sfaturi bune! (vezi mai jos)
Lipsa figurii masculine, poate să genereze în cazul băieților depresii, stări de anxietate și devieri comportamentale. Ei pot începe precoce viața sexuală, apar probleme la școală și situația scapă de sub control. Mai există și extrema acestei versiuni și anume, o dependență emoțională exagerată față de mamă, care îi va afecta dezvoltarea lui ca viitor bărbat. Am văzut și băieți care își asuma rolul de “bărbat” în casă și subminează autoritatea mamei. Băieții au nevoie de încurajare, de un tată care să le recunoască meritele și care să îi îmbărbăteze atunci când au nevoie.
Ei au nevoie să știe că se mai pot baza și pe altcineva în afară de mamă și acest lucru le oferă siguranță și încredere. Tendința naturală a băiatului este de a-și urma tatăl. Dacă mama are resentimente față de fostul partener, îi va genera copilului o stare de conflict care duce la furie și vinovăție. Mamele care își cresc singure baieții trebuie să fie pline de iubire dar și ferme. Este nevoie de multă răbdare și tact pentru a face față acestei provocări. O mamă de băiat are în sarcină funcții duble și acest lucru poate să fie derutant. Nu este ușor să oferi siguranță copilului și să îl înveți să fie independent în același timp.
Sfaturi pe care eu le-am urmat:
- Copilul trebuie evaluat o dată la șase luni de către un psihoterapeut. Stresul și responsabilitățile unui părinte singur sunt copleșitoare și avem nevoie de ajutor specializat.
- Un copil este echilibrat doar dacă mama este echilibrată. Ea trebuie să se elibereze de furie și de toate resentimentele față de fostul partener. Copilul trebuie să știe adevărul și să vadă înțelegere, răbdare și acceptare din partea mamei, în relația cu părintele lipsă. Conflictul dintre părinți se transfera inevitabil copilului și creează frustrări, furie, nesiguranță și vinovăție.
- Cel mic trebuie să socializeze și cu copiii de sex opus. Să dezvolte prietenii și să se simtă confortabil în prezenta lor.
- Nu putem să înlocuim părintele lipsă dar prezența bunicului și a prietenilor mamei este de mare ajutor. Știm că nu este ușor să îți refaci viața post divorț. Este nevoie de timp pentru vindecare dar să nu generalizam și să nu înlăturam prietenii bărbați din viața noastră. Un amic de sex opus contribuie la echilibru și este de un real ajutor în procesul de vindecare.
- Nu merge singură la serbările copilului sau la alte evenimente importante din viața lui. Ia bunicii cu tine dacă se poate sau un prieten de familie. Copilul trebuie să știe că se mai poate baza și pe altcineva în afară de tine.
- Sportul și activitățile extrașcolare joacă un rol important în dezvoltarea personală a copilului. Descoperă ce îi place să facă și susține-l!
- Autoritate și iubire. Copilul trebuie să se simtă confortabil în orice discuție cu tine dar să știe și care este limita, respectiv regulile/principiile care trebuie respectate.
Viața unui părinte singur este complexă și provocatoare dar cu deschidere, informațiile potrivite și mult tact, se poate ajunge la un echilibru încurajator. Trebuie să înțelegem faptul că lipsa unui părinte nu este scuza pentru o educație permisibilă. Parentingul adevărat este unul conștient, lucid, pragmatic care nu deranjează iubirea necondiționată. Copiii noștri nu sunt prietenii noștri și cred că proasta înțelegere a acestui lucru, creează confuzie astăzi asupra rolului părintelui în viața copilului.
O mamă bună este o femeie care urmează cele 2 misiuni: Misiunea ei pentru ea însăși și cea pentru cei din jurul ei! Copiii au nevoie de modele de demnități și de verticalități sociale! Rolul de mamă nu anulează rolul de femeie. Se întamplă des ca mamele să uite că sunt și femei!
Așadar, mămico, echilibrul copilului începe cu tine!
Keep charging ahead! Ești o mămica alfa!
Pe curând!
