Prietenia, hrana sufletului. Până la cei 33 de ani ai mei (pe care urmează să îi aniversez curând) am învățat câteva lecții despre prietenie. Unele mai dulci, altele mai acre 🙂
Se spune despre prietenie că este sfântă. Toate religiile și cultele vorbesc despre frumusețea și puritatea acestei relații cu o persoana care nu iți este rudă dar alături de care te simți tu însuți și creezi legături profunde. În această călătorie a vieții, întâlnim persoane care ne dau o lecție sau cărora le dam noi o lecție. Indiferent de rol, fiecare om intră în viața noastră cu un mesaj și pleacă cu un altul. Unii dintre ei nu mai pleacă niciodată. Rămân până la final, “giftul” bărbosului pentru noi.
Legea prieteniei spune să te implici în evoluția celuilalt. Sa nu întorci spatele la nevoie. Fraților, Dumnezeu nu este un “Nene” care apare la cei “norocoși” cu o baghetă magică. Noi toți suntem scântei divine, părți din întreg. Toți demonii și îngerii sunt în noi. Dacă eu aleg să fiu vocea îngerilor din mine, exprim acest lucru prin gândurile și acțiunile mele. Îl manifest pe Dumnezeu și îi permit LUI să acționeze prin mine. Sa îl ajute pe Gigel, pe Ionel, pe vecin, pe cerșetor, etc. Daca îl ai pe Dumnezeu în TINE, nu poți să rămâi pasiv la nevoile oamenilor care îți ies în cale. Fiecare om care ne iese în cale și ne cere ajutorul, vorbește despre noi. Despre cine suntem cu adevărat dar și despre cine putem să fim, dacă vrem. Asta nu înseamnă ca trebuie să îi ajutam pe toți și să ne epuizam. Înseamnă să nu ne mințim pe noi înșine atunci când cineva ne cere ajutorul.
M-au dezamăgit mulți oameni pe care îi credeam prieteni. I-am iertat. Știți de ce? Pentru că acțiunile lor vorbesc despre ei dar reacția mea, vorbește despre mine:)
Dezamăgirile sunt bune, ne șlefuiesc și ne pregătesc pentru o înțelegere universală a lucrurilor. Ne ajută să alegem oamenii potriviți, cei care merită timpul și sufletul nostru. Ne dezamăgim, ne întristăm și credem că ceea ce am făcut a fost greșit. Nu a fost nimic greșit, noi am procedat corect, persoana nu a fost potrivită și pregătită pentru ceea ce noi am oferit. Așadar, odată cu evoluția noastră, apar și oamenii potriviți.
Am trăit o perioadă când am avut nevoie de ajutor și am crezut că am pe cine să mă bazez. Aveam o “prietenă” cu care împărțeam starile si cuvintele. Mi se părea că suntem din același film, până i-au mâncat banii sufletul. Se ascundea de noi, prietenii (și de familie), și mergea la shopping fără să știe nimeni. Se plângea mereu că are probleme și nu are bani, ca nu cumva să îi ceară cineva ceva. De cele mai multe ori, se încurca în propriile minciuni, nu mai știa care era ultima versiune a lor. S-a distanțat de toată lumea ca să nu mai fie nevoită să își justifice pasivitatea. Ea a ales să nu-l mai manifeste pe Dumnezeu. O să afle într-o zi că banii nu aduc fericirea și nici prietenii, familia sau timpul înapoi. Ea are nevoie de această experiență cum și eu aveam nevoie de această dezamagire ca să înteleg corect definiția prieteniei.
Când nu îl mai manifești pe Dumnezeu, ai blocat circulatia și atragi ceea ce ai ales sa oferi. Dumnezeu ne respectă liberul arbitru. Și când te gândești că, uneori, cel mai mare ajutor pe care putem să îl oferim, nu costă nimic. Asta se întâmplă atunci când banii ajung la oameni nepregătiți, care nu înțeleg valoarea lor și faptul că ei nu sunt un scop în sine ci servesc unei exprimări divine. Pe ea banii au mutilat-o. S-a lăsat purtată de valul unei iluzii care o menține în servitudinea banilor.
Nu ne aflăm pe aici, prin această lume, ca să acumulam averi sau hârtii. Nu luăm nimic cu noi. Ajungem cu toții în aceeași “garsonieră” de veci iar în urma noastră rămân lucrurile bune pe care le-am făcut pentru noi și pentru cei din jurul nostru. Amintirea noastră în sufletele celor care rămân se transformă în buline roșii, care ne ajută să ne înălțam, să ne întoarcem acasă, să ne împăcam cu noi înșine, să vibrăm cu IUBIREA, să fim UNA cu ea și să plutim de bucurie!
Să prețuim oamenii din jurul nostru, să răspundem la IUBIRE cu IUBIRE, și când putem să facem BINE, să fie bine făcut! Tot ce facem bine, este pentru barbosul. Nimic nu este întâmplător, lucrurile bune vin spre noi atunci când alegem sa fim flux de energie pozitiva și nu întrerupem această circulație divină.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru prietenii mei, nu știu daca îi merit!
Cine nu are prieteni, nu are nimic!
Photo: Lucian Buica & Stefan Ovidiu
Makeup: Karina Cionila
Dress: Victoria Sava
Place: Palatul Noblesse
